Guvernul câștigă întotdeauna: 3 sferturi din profiturile sectorului energetic merg la companiile deținute de stat

Statul deține aproximativ 80% din acțiuni, iar politica de distribuție a Hidroelectrica este de 90% din profitul net sub formă de dividende. Practic, statul încasează în jur de 72% din profitul net al companiei (80% × 90%). La un profit net de 5 miliarde lei, asta înseamnă circa 3,6 miliarde lei dividende către trezorerie, plus impozitul pe profit plătit anterior.

Pentru că dividendele intră în bugetul general anual, deja angajat către cheltuieli curente prin legea bugetului (pensii, salarii bugetari, sănătate, infrastructură). O reducere a facturii ar însemna o subvenție specifică, care necesită lege nouă, schemă de stat aprobată, autorizare la Consiliul Concurenței. Schema de plafonare 2021-2025 a fost exact așa și a expirat tocmai pentru că efortul bugetar a devenit nesustenabil.

Tehnic, nu. Hidroelectrica și Nuclearelectrica vând majoritar pe piața en-gros, în contracte bilaterale OPCOM și pe Piața pentru Ziua Următoare. Vânzarea la consumatorul final se face prin furnizori care cumpără en-gros și aplică marja proprie. O obligare legală a companiilor de stat să vândă „cu discount" anumitor categorii ar contraveni regulilor pieței interne UE și ar expune România la proceduri de infringement.

Norvegia varsă profiturile Statkraft și Equinor într-un fond suveran care investește în străinătate. Randamentul fondului finanțează parțial bugetul curent, ceea ce permite TVA mai mic pe energie și deduceri pentru gospodării. România are un model invers: dividendele intră direct în bugetul anual, sunt deja angajate către cheltuieli curente. Nu se acumulează, nu se investesc, nu există fond suveran. Consecința este că nu există o sursă structurală de finanțare pentru reduceri specifice pe utilități.

Trei seturi de date contează cu adevărat: (1) modificările la regimul windfall tax, care pot redirecționa fonduri către scheme de compensare; (2) ajustarea TVA pe energie, care lovește direct și imediat factura; (3) deciziile ANRE pe tarifele reglementate de transport și distribuție, care ajustează aproximativ 28% din factură. Anunțurile despre profituri ale companiilor de stat sunt aproape niciodată un semnal direct.

Trei posibilități structurale: (1) crearea unui fond suveran românesc care să acumuleze, în loc să cheltuie, dividendele din energie, model norvegian; (2) introducerea unei scheme permanente de compensare finanțată din windfall, dar autorizată ca „ajutor de stat compatibil" la nivel UE; (3) reformarea structurii bilanțiere a companiilor de stat astfel încât să își asume contracte directe cu furnizorii la preț reglementat. Niciuna nu este pe agenda politică în acest moment, deci pe termen scurt rămâne mecanismul actual.