Cum se formează nivelul de preț gaze naturale?

De Cornelia Zavoianu

Specialist Domeniu Energetic

Cornelia este specialistă în piața de energie din România și content writer la Selectra din 2024. Ea oferă informații actualizate despre piața energetică și se ocupă de strategia SEO și crearea de instrumente pentru ajutarea clienților să aleagă furnizorul potrivit și să economisească.

Prețul gazelor naturale în România include prețul de furnizare al gazelor, tarifele de transport și distribuție - stabilit de ANRE precum și TVA-ul. Clienții casnici și organizațiile de caritate nu plătesc acciza pentru gazul natural, conform Codului Fiscal.

Din ce este format și ce plătim în prețul de pe factura gaz?

Componentele prețului furnizare a gazelor naturale

• Costul de achiziție - Prețul pe care furnizorul îl plătește pentru gazele naturale pe piața angro.
  Cum se stabilește? Producătorii stabilesc prețul gazelor naturale, iar furnizorii negociază pentru a obține cel mai bun preț posibil. Această negociere este crucială pentru a-ți oferi un preț competitiv pe factura gaz.
• Costurile activității de furnizare - aceste costuri reprezintă marja furnizorului – adică suma de bani pe care furnizorul o percepe în plus față de costurile de achiziție și de transport pentru a-și acoperi cheltuielile și a obține un profit.
  Ce include? Marja furnizorului acoperă diverse cheltuieli precum salariile angajaților, costurile operaționale și, desigur, profitul companiei. Este singurul element din factura gaz pe care îl poți negocia.
• Costurile de înmagazinare - Gazele naturale nu sunt consumate imediat ce sunt extrase, așa că trebuie stocate până când este nevoie de ele. În România, cei doi operatori principali de înmagazinare sunt Depomureș și Depogaz.
  Cum funcționează? Cheltuielile sunt legate de stocarea gazelor naturale pentru consumul din perioadele cu cerere ridicată.Tarifele de înmagazinare sunt stabilite și comunicate periodic de către operatori.

Cine sunt operatorii care stabilesc prețul gazelor naturale pe factura la gaz?

Pe piața de gaze naturale, operatorii joacă un rol crucial în asigurarea unui flux constant și eficient de energie către consumatori, precum și la formarea preț gaz natural final.

Rolul operatorilor din piața gazelor 

Cum ajung gazele naturale din adâncurile pământului până în casa ta? Să urmărim drumul gazului natural, de la zăcământ până la factura gaz pe care o plătești și traseul prețului energiei.

• Extracția Gazelor Naturale
  • Producătorii - În România, gazele naturale sunt extrase din zăcăminte situate în diverse regiuni ale țării. Principalii producători de gaze naturale sunt companii mari, precum Romgaz și OMV Petrom. Acestea sunt responsabile pentru cea mai mare parte a producției interne.
  • Importurile - Pe lângă gazele extrase intern, România importă gaze naturale, în principal din Rusia. Aceste gaze sunt transportate prin conducte internaționale și ajung la frontierele țării, de unde sunt preluate pentru a fi distribuite în rețeaua națională.
• Transportul gazelor - Gazele extrase din zăcăminte sau importate sunt preluate de o rețea complexă de conducte de transport, administrată de compania Transgaz,  care este responsabilă pentru transportul gazelor naturale prin conductele sale de la producători sau punctele de intrare în țară către distribuitori.
• Oricine dorește să transporte gaze naturale prin conductele Transgaz trebuie să plătească o taxă pentru acest serviciu. Acest lucru asigură accesul egal și nediscriminatoriu la infrastructura de transport.
• Atenție! Transgaz este unicul transportator în materie de gaze naturale, a nu se confunda cu Transelectrica care este unicul transportator al energiei electrice.
• Condiționarea Gazelor - înainte ca gazele să ajungă în rețelele de distribuție, ele sunt supuse unui proces tehnic numit condiționare. Acesta presupune tratarea și pregătirea gazelor pentru a fi distribuite în condiții optime, asigurând calitatea și siguranța necesare pentru utilizarea casnică și industrială.
• Distribuția Gazelor- După ce gazele sunt condiționate, ele sunt introduse în rețelele de distribuție administrate de diverse companii de distribuție. Printre cei mai mari distribuitori din România se numără Distrigaz Sud Rețele, Distrigaz Vest și Delgaz Grid. Aceste companii au sarcina de a transporta gazele naturale prin conductele lor până la consumatorii finali, fie că sunt locuințe individuale, blocuri de apartamente sau unități industriale.

• Pentru a afla care este operatorul tău de distribuție la energie electrică consultă pagina dedicată.

  Furnizarea Gazelor - Deși gazele ajung la noi acasă prin rețelele distribuitorilor, noi nu plătim gazele nici către producător, nici către transportator și nici către distribuitor. În schimb, le plătim furnizorului de gaze naturale. Furnizorii sunt firme care cumpără gazele de la producători și se ocupă de toată logistica necesară pentru a le aduce până la ușa noastră, utilizând infrastructura Transgaz și a distribuitorilor.

Piața gazelor naturale în România

România are cea mai mare piață de gaze naturale din Europa Centrală și a fost prima țară care le-a folosit în industrie.

În anii ’80, piața a crescut mult datorită măsurilor guvernamentale care vizau reducerea dependenței de importuri. Din păcate, acest lucru a dus la o exploatare rapidă a resurselor interne, iar producția a scăzut pe termen lung.

După 1989, România a trecut prin reforme radicale menite să descentralizeze serviciile și să crească eficiența acestora. Piața de energie a fost deschisă gradual către concurență, în conformitate cu conceptul de liberalizare a economiei naționale și de liberă circulație a bunurilor și serviciilor. Activitățile de pe piața gazelor naturale au fost separate în sectoare autonome:

• Producere
• Înmagazinare
• Transport
• Distribuție

Pentru a reduce concentrarea, au fost acordate licențe și autorizații unui număr tot mai mare de companii. Aceasta a permis diversificarea surselor și a crescut competiția pe piață.

Accesul nediscriminatoriu la sistemul de transport a reglementat accesul terților la sistemul de transport al gazelor naturale, asigurându-se că orice companie autorizată poate utiliza infrastructura existentă în condiții echitabile.

Modalități de achiziție a gazelor naturale de către furnizori

1. Piețe centralizate (BRM și OPCOM)
   Furnizorii participă activ pe piețele organizate de Bursa Română de Mărfuri (BRM) și Operatorul Pieței de Energie Electrică și Gaze Naturale (OPCOM). Aici, aceștia pot încheia contracte standardizate pe diverse termene:

   • Piața SPOT (ziua următoare): pentru ajustări rapide în funcție de cererea zilnică.
   • Piața Forward și Futures: pentru asigurarea livrărilor pe termen mediu și lung, stabilind prețuri fixe sau variabile în funcție de evoluția pieței.

   Participarea pe aceste piețe asigură transparență și concurență, fiind reglementată de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

2. Contracte bilaterale (OTC)
   • Pe lângă piețele centralizate, furnizorii pot încheia contracte directe cu producători sau alți furnizori.
   • Aceste contracte oferă flexibilitate în negocierea termenilor, cum ar fi volumele, prețurile și condițiile de livrare.
   • Totuși, lipsa unei platforme centralizate poate implica riscuri suplimentare legate de lichiditate și transparență.

Preț gaz în regim de ultimă instanță

• Prețul gazelor naturale în regim de furnizare de ultimă instanță este reglementat de către Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE).
• Acesta este stabilit pentru a asigura protecția consumatorilor vulnerabili sau a celor care nu au reușit să încheie un contract cu un furnizor pe piața liberă.
• În regimul de furnizare de ultimă instanță, prețul gazelor naturale nu este determinat pe baza ofertei și cererii pieței, așa cum se întâmplă pe piața liberă, ci pe baza unor tarife reglementate.

• Furnizorul de ultimă instanță (FUI) este desemnat de ANRE și intervine în următoarele cazuri:

  • Clienți fără furnizor - Dacă furnizorul tău își pierde licența, FUI va prelua temporar furnizarea pentru a nu rămâne fără gaze
  • Clienți fără altă sursă - Dacă nu ai asigurată furnizarea gazelor din nicio altă sursă, furnizorul de ultimă instanță (FUI) te va deservi.

  Durată: Regimul de ultima instanță este de obicei temporar, de obicei pentru o perioadă de 90 de zile, timp în care consumatorul trebuie să își aleagă un nou furnizortrebuie să iți alegi alt furnizor.

  Sfatul nostru! Folosește comparatorul de prețuri pentru ca să poți găsi cel mai bun preț și cele mai bune condiții pentru furnizarea gazelor naturale.

  • Cum se stabilește prețul gazelor în regim de ultimă instanță?
  • Prețul de furnizare: Costul gazelor furnizate consumatorului, stabilit de ANRE, inclusiv o marjă de profit limitată pentru furnizor.
  • Tarifele de transport și distribuție: Costuri reglementate pentru transportul și distribuția gazelor prin rețele - stabilite ANRE.
  • Taxele și accizele: Se adaugă taxe (TVA, impozite) stabilite de guvern, care nu pot fi influențate de furnizor.
  • Costurile de administrare: Costuri pentru gestionarea relației cu consumatorul (facturare, suport), reglementate de ANRE.

De Cornelia Zavoianu

Specialist Domeniu Energetic

Cornelia este specialistă în piața de energie din România și content writer la Selectra din 2024. Ea oferă informații actualizate despre piața energetică și se ocupă de strategia SEO și crearea de instrumente pentru ajutarea clienților să aleagă furnizorul potrivit și să economisească.

Raportează o eroare